fara

27 nov.

– nixoane mai patrulam mult?
– Gura maimutzo! Sandokane? Tonul la cantec!
– Suflecata… Pana la brau…
– Ai sa-mi bag picioarele in ala care ne-o pus sa caram rogojinile astea de plaja in spate…

– Tu vorbesti? Intreaba sarbu. Nu vrei sa facem schimb de arme? A mea e de doua ori mai grea ca a ta.
– Poate vrei sa cari statia radio sarbule? Lasa vrajeala in formatie.
– Da une merem no? Intreaba Dana.
– Aparam satul meu, ce nu intelegi? N-am chef sa intri rusii in el.
– Satul 2 sau ala primu?
– Aciliu nubo! Satul Zero.
– SI mai avem mult?
– Aproape am ajuns…
Intram pe autostrada. Inchisa ca de obicei. Traficul e compus doar din capre ratacite.Sarim peste gropi, cand deodata…

– Contact la ora 12!
Aud sigurantzele deblocate. Cartushele intra pe tzeava, moartea e pregatita sa intre in scena.
– Stati ma asa… Usurel cu omoritul. Aia pare o Dacie? Ia dati-mi un binoclu
– nixoane mi-ai promis ceva, zice Cosmin…
– Bine ma. trage in faruri pana se opreste!
Cosmin trage in… era sa zic Dacia dar de fapt pare o rabla… Pana cand aceasta isi reduce viteze sa la 2 km/ora la 0/km ora.
Sarbu si feno sar si fura toata incarcatura fara sa le pese prea mult de Ahille care sta calare pe saci.
– Bai asta e Dacia M si sunt la panou, nu ma vedeti? Ce e cu jaful asta la drumul mare?
– Nenea? Esti victima unei infractiuni in grup. Fugi la sala!
– Mimi? Vezi ca te sun luna viitoare. Pana atunci ai grija de cont. Ahille dispare in viteza spre 400/400. Unde crede el ca ar putea avea timp de joc.
– Noroc ca nu exista 500/500 nixoane… Confiscam vehicolul? Intreaba Ana. Fac demersurile necesare?
– Ce dracu sa facem cu rabla asta?
Apoi soferul coboara incet din… Era sa zic masina. Coboara din Dacia M.

– Buna seara!
– Buna Mimi…
– Ce ziceati de Dacia M?
– Pai… Ziceam ca… feno se balbaie, zii ceva nixoane!
– Ziceam ca Dacia M nu stim de la ce vine? Dacia Mimi? Sau Dacia minunata?

/nixon

Reclame

de cate ori

19 iul.

Stiu din cand in cand ne reinventam, Ca niste serpi, ne saturam de vechea piele si trebuie sa o scuturam. Acum vreau iar sa dau jos macar vreo 10 kilograme. Asa, fara sa ma cantaresc, doar uitndu-ma la hainele care nu imi mai vin. Sunt curioasa daca pot. \pote ca nu trebuie sa imi dau jos un rand de piele, poate trebuie sa imi urnesc  ceva din creier. sunt dependenta de mancare, de parc maine ar veni foametea in tara. ce stupida sunt, nu-i asa?

CUM AM DEVENIT VEGETARIANA

25 feb.

CUM AM DEVENIT VEGETARIANA. Nu a fost dintr-odata si nu a fost usor. Intotdeauna, de mica, atunci cand mancam carne aveam un sentiment de mila.Dar toti din jurul meu spuneau ca este in regula, ca este sanatos si ca am nevoie de proteine ca sa ma fac mare, ca sa am putere. Apoi am incetat sa ma mai uit la ce spun altii si sa gandesc cu capul meu, cu sufletul meu. M-am gandit ca daca voi renunta la carne, probabil voi salva o vaca, unu-doi porci si o multime de pasari de la a fi omorate. Am refuzat sa fac parte din acest lant de nasteri programate cu morti la scadenta. Animale omorate fara mila, pentru ca oricum nu mai puteau vorbi despre suferinta lor in clipa mortii. Doar ca vedeti voi, toti hormonii aceia de stres eliberati in clipele lor de groaza intra incet, incet, in noi. Si ne intrebam de unde atat agitatie, violenta, agresivitate, insomnii intre noi, cei vii. Adrenalina este adrenalina, si la cal, si la pui, si la om. Isi face treaba trecand mai departe prin carnea ingerata. devenim mai batrani, mai nervosi, mai stresati, murim mai repede fara sa stim de unde ni se trage. Natura se razbuna, isi cere tainul inapoi, nu va faceti iluzii! Apoi, ca o confirmare a ceea ce va spun, am avut experientele mele cu bolnavii. Multi. Doi dintre ei diagnosticati cu cancer. Au facut tratamente, iradieri, s-au supus la interventii chirurgicale. I-am revazut dupa luni de zile si erau extrem de schimbati…. in bine! realmente pentru mine a fost un soc. Aratau teribil de bine si relaxati. Ambii trecusera pe diete vegane. Spaima mortii le-a dat putere sa faca aceasta schimbare. cere mult timp si vointa. Dar rezultatul a fost de-a dreptul uimitor. stiu, este atat de comod sa iti pui pe paine o felie de salam. e atat de usor sa pui la cuptor cateva pulpe de pui. Doar ca omul nu e facut sa manace carne. Gusturile ni se pervertesc de cand suntem mici si nu mai iesim usor din acest cerc vicios pus la cale de marile concerne. Hai sa nu lungesc si sa va dau un subiect de gandire simplu. Sa zicem ca va plimbati printr-o livada. Pe o creanga vedeti un mar si o vrabiuta. Ati intins mana sa culegeti fructul, desigur. V-a trecut vreodata prin minte sa incepeti sa alergati sa prindeti vrabiuta si sa o mancati? Nu. deci nu sunteti vanatori, precum leoparzii. Daca Dumnezeu nu v-a facut vanatori, atunci ?

DE CE ?

25 feb.

DE CE ?
ma tot framanta de cateva zile o intrebare. de ce? ONG-urile sunt niste organizatii care vin din partea societatii civile si se pun in spartura, acolo unde statul este neputincios. sa luam de exemplu ONG-urile pentru protectia animalelor. Cam ce fac eu. Caut sponsori ca sa pot hrani zilnic 700 de caini din adapostul public. caut solutii pentru reparartii, paie pentru iernat, vase pentru apa si hrana, caut adoptatori astfel incat cainii sa nu stea o viata intre gratii ci in niste case cu stapani care sa ii iubeasca si sa ii ingrijeasca. Ce e rau in asta? Sau hai sa pun altfel problema: daca nu ar fi acesti voluntari cum ar arata situatia? cainii ar muri de foame, pentru ca primaria nu aduce hrana. daca nu mor de foame va veni un veterinar si va eutanasia cate 100 de caini pe luna ( contra cost) si vor fi incinerati ( contra cost pe kilogram de carne arsa), ca sa faca loc la altii 100 adusi de pe strazi. practic adapostul ar trebui redenumit abator. sau lagar de exterminare. Cui ar folosi asta? ati fi voi, cetatenilor, mai fericiti? Ar fi primarul mai fericit? Ar fi directorul DSPSA mai fericit? Ar dormi fara cosmaruri administratorul padocului ori veterinarul? si revin la prima intrebare. DE CE? de ce mi se pune pumnul in gura, de ce mi se limiteaza accesul in adapost la doua ore si sunt lasata in ploaie, dar mai rau decat in ploaie in bataie de joc sa astept acolo, pana binevoieste careva sa imi deschida poarta? cand legea imi da dreptul de a fi acolo fara nici o restrictionare, de ce se trimit hartii la locul meu de munca poate, poate m-oi intimida.. de ce mi se ia asa, pur si simplu coincidenta carnetul de conducere ca sa scot bani din buzunar si sa merg cu taxiul pana la marginea orasului? de ce mi se cer a nu stiu cata oara dovezi cu apostila si autentificate notarial ca sunt ceea ce sunt? de ce? de ce cand depun o petitie la politie ca mi se incalca un drept mi se spune sa merg sa aduc dovezi, desi cu dovezile eram in mana, si mai venise si un echipaj la fata locului ca sa constate asta? ca sa renunt, desigur. Sa ma cocarjez sub poveri prea mari. Sa zicem ca eu renunt de azi. Nu astept aprecieri si multumiri de la nimeni. Dar in sfarsit, voi sunteti multumiti? Adica vreti sa va implicati voi in ceea ce am facut noi fara sa cerem un leu de la voi si de la stat ? DE CE ne faceti atata rau colateral? ce aveti de ascuns de noi? de ce va suntem incomozi cand ar trebui sa ne priviti ca pe niste parteneri? parteneri e mult spus. numiti-ne muncitori pe care nu trebuie sa ii platiti. Si, da, domnilor, de la nu stiu ce institutii si altii care citesc ce elugubrez pe aici, nu va permit sa va mai bateti joc de mine. Iar cei de la presa, daca va bate gandul sa luati copy-paste si sa pubicati, macar aveti bunul simt sa ma sunati si sa imi cereti acordul. tel 0742585289.

justitie

19 feb.

De-a lungul vietii mele am avut de-a face cu justitia. Nu numai odata. Asa cum probabil multi dintre voi ati avut de-a face cu medicii. Si nu toti medicii sunt la fel.. nu-i asa? Mult, foarte demult, eram tanara si am dat o adeverinta medicala unui taran pentru ca nu s-a putut prezenta la un proces. ce sa vezi! taranul ala avusese tupeul sa se judece cu un mahar iar maharul se grabea, nu avea timp sa astepte ca taranul sa se faca sanatos. Ok, deci ce e de facut? omoram medicul, il intimidam, il facem cumva sa recunoasca cum ca a semnat fals ori ca a fost mituit si procesul se termina cu victoria maharului prin neprezentarea taranului. Vi se pare cunoscut scenariul? Iar doctorul, adica subsemnata, a fost chemata din 2 in doua zile la seful cel mai mare din departamentul coruptie de pe atunci ( nu-mi cereti nume, nu mi incarc memeoria cu gunoaie ) asteptam timp de 2 pana la 3 ore in fata usii in timp ce prin fata mea defilau cu catuse pe la maini diversi penali. Cand in sfarsit intram, mi se puneau aceleasi intrebari. si de fiecare data scriam o declaratie. aceeasi. cred ca nu se inventase inca indigoul, altfel nu imi pot explica. Daca v-as spune ca doua saptamani a durat acest razboi al nervilor m-ati crede? cu siguranta pare absurd. Insa maharul se grabea . asta conta. pana la urma nu au avut ce face. subit au renuntat sa ma mai cheme. taranul si-o fi castigat bucata de pamant ori ba? habar nu am. Ce am castigat eu? ohhh.. stupida intrebare, nu-i asa? Multe ! am castigat trei lucruri care mai tarziu mi-au fost de mare folos: nervi tari, sa imi stiu drepturile de cetatean si increderea in justitia…. divina. Acel gunoi a ajuns 5 ani mai tarziu exact intr-o garda de pe cardiologie cu un exact tata mare infarctul si moartea cat capra. Si-a amintit de mine si eu de el. Si ce sa vezi, ca odinioara eram tot doar noi doi, fata in fata. Si l-am tratat impecabil si cu zambetul pe buze. Doar amandoi eram profesionisti !

caini furati/ dovezi

7 feb.

https://dl.dropboxusercontent.com/content_link/nH06ARTmD9REOu4rDKRz6B17lvhdexf4VX6rs1tSLah8VB92GMQHD35E2jN0okI0/file

https://dl.dropboxusercontent.com/content_link/TE7UMXz37vyx4zoGTPKu4q99pn05O1gNLH1spoCRRvkAiGzpdBbjUd5dxK3fDJY8/file

https://dl.dropboxusercontent.com/content_link/QAbemE7UVwDe0P0EUHPYE57TzVRk317xVgmfnw2qcS1Kalf3uCEyyLTlgUWhxnQZ/file

pielea ta

1 feb.

Ieri a ajuns in urgenta la Saveni un tanar care isi daduse foc. Avea parul si spancenele arse si era gol de la brau in sus. Mirosea a fum si a petrol. probabil cineva stinsese focul, ori poate chiar el insusi isi dezbracase hainele pentru ca pielea era doar rosie si avea mici besici ici-colo. Nu rezistatse mult sub flacara. Baiatul urla de durere cu toata analgezicle administrate. Urla sa il ajutam, sa facem ceva repede, ca nu mai suporta durerea, statea la minus un grad afara in fata spitalului si urla. Asteptam salvarea sa vina de la Botosani si sa il preia. pentru mine ramane un mister cum poate un om sa isi dea foc. Adica sa moara in chinuri de buna voie Cat de teribilist poti fi? Pentru ca aici a fost vorba de un teribilism prostesc.i-am adus aminte de proverbul nostru romanesc , cum ca fiecare o face pe pielea lui. credeam ca e doar o metafora, dar ieri am fost martora a ceea ce inseamna sa faci ceva pe pielea ta la propriu . Cu el nu venise nimeni. urla de durere iar cei carora voise sa le faca o demonstatie isi vedeau de treburi. Adica de pielea lor. Oricate necazuri ati avea si oricat ati vrea sa demonstrati ceva cuiva, credeti-ma, sunt o mie de alte metode de a-i convinge pe altii sa te ajute, sa te inteleaga. Nu degeaba romanul mai zice ca mai aproape de piele e camasa, nu haina… Aveti grija fiecare de pielea voastra, dragii mei !

Groapa de gunoi a orasului

31 ian.

La marginea orasului, departe de ochii sensibili ai trecatorului, Spitalui de Psihiatrie, Penitenciarul, Adapostul pentru caini si… cum nimic nu e la intamplare, groapa de gunoi a orasului. ori poate ar fi trebuit sa scriu mai intai groapa de gunoi? ori doar groapa de gunoi si atat? Vizitand destul de des locul mi-am dat seama azi ca acolo mai exista ceva, netrecut pe harta, nedepistat de nici un GPS: o oaza permanenta pentru pasari. Azi am vazut ciori, dar in primavara vin carduri de berze. Uneori vin carduri de pescarusi. Si chiar daca pe pamant totul e sumbru si cu gratii, ridicand ochii spre cer vezi libertatea. Ca sa iti amintesti ca exista!

Bach

31 ian.

Este imposibil de crezut ca muzica este doar o intamplare. Este imposibil de crezut ca oamenii care au compus asa ceva au fost niste simpli oameni. Este un miracol ca sute de ani sunetele acestea au vibrat, vibreaza si emotioneaza aproape la fel. Linistesc, dau speranta dar mai presus de toate parca vin direct de la Dumnezeu. Ca si hrana, si muzica poate fi un surogat frumos ambalat plin de calorii dar lipsit se viata, ori poate fi ceva simplu si hranitor.Pentru mine muzica este un ingredient pretios care imi hraneste sufletul. Azi am avut sentimentul ca sunt abandonata. M-am simtit ca un cal inhamat la o caruta incarcata maxim si de care mai multi oameni se agata disperati in spate sa o traga si mai mult inapoi si sa imi ingreuneze si mai mult inaintarea. Este poate doar o incercare a vietii mele, a rabdarii, o zi proasta, dar nu pot sa nu ma intreb daca merita efortul, zbaterea, nesomnul. As putea atat de usor imbraca armura dulcei nepasari si chiar a lenevelii moldovenesti ubicuitara pe aici. Nici nu s-ar observa, m-as integra in peisaj, nevazuta, va o frunza verde intr-un copac vara. Cand am astfel de zile mi-o amintesc pe Scarlett. „La asta o sa ma gandesc maine”. Pentru ca azi s-ar putea sa iau decizii gresite. Cu cat trupul imi este mai obosit si sufletul impovarat, cu atat mai mult am nevoie de …muzica lui Johan Sebastian Bach

MARIAN

18 ian.

20160112_125338

O incercare cam nereusita. Doar suntem doi amatori incepatori. El este Marian. Cand l-am cunoascut, acum 10 ani, isi dadea bacul si era la casa de copii. Mi-a fost pacient dintr-o eroare. I-am lasat la externare numarul meu de telefon. Poate odata o sa fii flamand, poate nu o sa ai nici un ban in buzunar.. cine stie, suna-ma! dupa cateva luni a venit la usa mea cu un rucsac de panza in spate, toata averea lui. ii era foame. L-am pus la masa cu ce am avut, crezand ca asta va fi tot. Unde dormi? In gara, nu stiu. Muncesti undeva? Cine ma angajeaza? Ochii lui erau a unui animal haituit de vanatoori care cauta ascunzis. I-as fi dar ceva bani dar cand ii termina ce ar fi facut? Asa ca l-am primit in casa pentru o vreme. Cu teama, dar prea multe lucururi de valoare nu am, ce ar fi putut sa fure? televizorul? calculatorul? i-am gasit si un loc de munca. la o firma de maxi-taxi. L-am invatat sa faca piata. Nu cunoastea legumele. Nu stia cum se curata ceapa si mai ales nu stia de ce ii curg ochii cand o curata. Nu stia ce este si ce nu politicos. Nu ii facuse nimeni niciodata un cadou de ziua lui. A privi la televizor era cea mai mare bucurie a lui. In schimb nu cititse niciodata o carte inafara de manualele scolare. Acum este in Italia. Are familia lui, casa lui, jobul lui. A venit in Botosani sa isi reinnoiasca buletinul. A venit sa ma revada, sa imi spuna multumesc. Sa luam masa impreuna.
DA. Este de la casa de copii, nu a furat niciodata, nu a dat in cap nimanui, nu a violat pe nimeni. Pot sa spun cu mana pe inima ca am castigat pariul. cu toti acei care acum 10ani – rude, parinti, prieteni, dusmani, vecini de bloc, colegi de munca – m-au condamnat, s-au crizat, s-au ingrijorat , m-au judecat ori pur si simplu nu au inteles nimic. „Cine ştie să facă binele şi nu-l face săvârşeşte un păcat“. Va incurajez sa riscati si sa faceti lucruri bune. Meritati !